Departarea se manifesta pe mai multe planuri. Uneori e doar fizica, ce tine de distanta, alteori e si/sau spirituala. Si sunt oameni care, atunci cand sunt departe, le asociaza. Si, sincer, e greu sa reusesti sa le imparti, mai ales daca cei dragi de departe au atitudini pe care le interpretezi gresit. Mi s-a intamplat si vi s-a intamplat cred. E a doua oara cand sunt atat de departe de cei dragi si a doua oara cand lupt cu mine sa nu pic in lacul cu tristete. Dar cred ca incercarea asta va fi benefica (sper) intr-un final, deoarece atunci cand esti singur, printre straini, iti lucrezi de zor propria persoana, caracterul, sentimentele. Am reusit (si sper sa ma mentin) sa ies din starea pe care o mai aveam uneori plangandu-ma de zor ca o sclifosita ca-s singura. Nu sunt, singura am fost numai atunci cand m-am considerat asa. Lucrandu-mi propriul EU am descoperit ca mi-am imbunatatit si unele relatii (e perceptia personala dar cred ca nu singulara, fiind valabila si reciproca), le-am consolidat, le-am trecut prin foc si para si au devenit mai puternice. Iar acest lucru, plus alte surprize placute de saptamana asta, m-au facut sa-mi dau seama ca am alaturi (desi departe) persoane care ma iubesc, pe care le iubesc si carora le sunt nespus de recunoscatoare ca nu au renuntat la mine in momentele “fatidice” de nemultumire sufleteasca. Nu voi da nume, detalii, fiindca sunt chestii intime. Am facut greseala asta in trecut si nu mi-a folosit la nimic, doar poate la motive de discutie pentru niste oameni care nu stiu situatia in detaliu (fie ea buna sau rea). Dar vreau atat sa multumesc celor ce mi-au facut bucurii saptamana asta (multumesc chiar si companiei Yves Rocher pentru toate eforturile de a face relatia noastra mai frumoasa si durabila). Am fost rasfatata si tare bine a prins. Fie ca a fost un pachetel, o vedere, o scrisoare primita, o sustinere sincera si cuvinte calde, mi-au inseninat inima, privirea si m-au facut sa prind mai mult curaj, sa gasesc puterea si ganduri inseninate acolo unde nu vedeam decat insomnie si teama. Va multumesc!
0 comments:
Trimiteți un comentariu