sâmbătă, 28 noiembrie 2020

Cotorul de chitante al zilei. Ziua cirtitei de ieri

Amagit a cautat ieri, toata ziua, cirtita aia, Phil, despre care auzise ca daca ar zari-o o sa-i bata mai repede primavara-n geam. Nu a vazut-o, chit ca a umblat numai cu ochii-n zloata de pe jos. Si acum, la ora asta asa de tirzie, ii joaca in ochi, in minte, obositor, pendulul bocancilor negri pasind prin zapada murdara si uda. Uda… Inca isi simte picioarele inghetate… Nu, sa nu cumva sa creada cineva ca doar asta a facut atata amar de ore! Nu… S-a gindit doar ca daca isi lasa mintea sa scotoceasca aiurea lucrurile vor trece mai usor. Asa si-a impletit el numeroasele si obisnuitele drumuri si obligatii,  incercind sa le mai si traiasca cumva… Inca din zori! Ba a fost nevoit sa sara si peste cafeaua de dimineata! Ah, dar am uitat sa va spun ceea ce pentru unii ar putea fi cel mai important: el, cautatorul de ieri al lui Phil, este un tip foarte important, este comis voiajorul… Acum veti intelege, poate, mai multe din cele pe care vi le povestesc… Fiecare inceput de luna, ba fiecare inceput de an ii sunt tot mai dificile… Cu fiecare an nou geamantanul pe care il trage pe strazi dupa el este si mai mare si mai greu. Si iarna asta urita parca i-a ingreunat si mai mult misiunea. Apoi a observat ca de la an la an i se traseaza…, „daily dupa daily, „targheturi tot mai inalte si pe cit de inalte pe atit de imposibile si stupide, dupa mintea lui… Deh, s-ar fi asteptat ca in vremuri de criza ca astea sa fie mai intelegatori si cu el, cum de altfel vazuse ca sunt cu altii (basca unii dintre ei fusesera parasutati gata sefi pe munca lui fara ca vreodata sa fi deschis in scurta, dar… profitabila, lor activitate vreo valiza)… E adevarat, se gindea, putea fi si mai rau, fiindca auzise el de unu' – de-o… teapa cu el – pe care nu l-au lasat nici macar sa-si duca batrinu' la groapa pe motiv ca nu era in ziua lui… libera! Mda… i-a fost grea valiza astazi si… si mai putini din clientii-i fideli i-au deschis poarta. Unde mai pui ca de fapt trebuia sa vinda dublu fata de luna trecuta din cauza pocinogului ala cu vatmanul care i-a aruncat bagajul in drum de i s-au facut toate una cu… zapada! Macar de ar fi vazut cirtita aia, isi spune acum numarind din cotorul cu chitante al zilei si bifind: lui Paul, un insectar, lui Daurel, o craita, Gigi a luat o oglinda, Deea un dar (rama aia de poze din fildes), Unchiul Vania, fanfara dorita,  Cristian, asteptata banduliera, Cella o pinza cu suflet, Rodica, un verb, Mirelei, o toamna miscata, Nea Costache a luat o cheie, Cody, o piatra… valurita, Fanfan, o cutie de chibrituri, Ginei, niste iluzii, Karla o usita de dulap naftalinat, Angela a ales un castel (de tacere), Rose… o bucata de curcubeu, Sebra a vrut doar un mar, Ticke si-a luat o placa pentru patefon, Serban, o gogoasa calda, Stefan, un reportofon, Lollitta, un alfabet, Rares a cerut un snaps, Manole a vrut un tango, Matilda, o caramida, Alex, o felie de cozonac, Teo si-a cumparat un vis,  Ada, o poezie… Si trase linie si aduna… Maine avea sa o ia de la capat si isi jura sa nu mai dea nimic pe… datorie! ;) 45.655651 25.610800 Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare... Similare

marți, 17 noiembrie 2020

Toate zilele Prim-presedintelui de partid si de stat

De vreo cinci ani eu unul nu am presedinte. Si cum sunt bine antrenat, ma pregatesc sa nu am nici in urmatorii cinci ani. O vreme chestia asta m-a revoltat, acum frustrarea mi-a devenit sictir, asa cum am mai zis pe ici si colo. Si gasesc ca sictirul imi este chiar confortabil si e singurul mod de a… pozitiva lucrurile. Pina la urma, ma gindesc: si daca as fi avut un presedinte al meu ce ar fi fost, cum ar fi fost? As mai fi avut parte de voluptatile exercitiilor stilistice ale acestui sictir? As fi fost doar un simplu cetatean satisfacut multumindu-ma ca ma simt reprezentat, ca am un orizont de asteptare, ca nu mi-e sila sa privesc spre niste personaje care ma mint, ma fura, ma insala, imi sfideaza inteligenta si morala prin a-mi vinde incompetenta drept rasunatoare realizari iar criza drept scuza a impotentei. Si nu as fi trait cu senzatia de existenta sacrificata la dispozitia unor vatafi grobieni… As fi fost mai putin ironic si… pamfletar si mi-ar fi fost mai greu sa ma dau… naiv. O, ce plictiseala, normalitatea! Imprumut din Dilema veche o vorba care mi-a placut, de-a lui George William Curtis: Tara cuiva nu este o anumita suprafata de pamint, cu munti, riuri si pasuni, ci este un principiu. Da, tara mea este un principiu inutil de definit si este alta decit republica oranj instaurata de o populatie ramasa la crizele pubertatii, a carei singura unitate de masura este pasunea. Da, la mine in fiecare zi este No Basescu Day, nu-mi place portocaliul vestelor celor de la salubritate si ma dau in vint dupa violet si violete! La mine toate zilele sunt noi zile ale Prim-presedintelui de partid si de stat! 45.655651 25.610800 Rate this: Share this: Mai mult Like this: Like Incarc...

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More